Slava Domnului (27)

   Chiar în acest moment, am înțeles că, Slava Domnului și Slava Duhului sunt Aceiași, „Una”și dacă stăm cu inima pe Cuvântul Domnului, vom înțelege că Dumnezeu prin Domnul Isus la Cruce și prin Duhul Lui care acum locuiește în noi, cei născuți din El, din Tatăl, în Hristos, ne-a adus în „una” cu El și pe noi. Asta-i special! Suntem „una” cu El, în El și pentru El, dar să fim conștienți, „Una”, dar „nu” egali. De ce? Noi avem carnea, trupul de pământ. Și Domnul Isus care, (Tatăl, Fiul și  Duhul Sfânt sunt „Una” și Aceiași), atunci când era pe pământ în carne, zicea: „Eu și Tatăl „Una” suntem, dar Tatăl este mai mare.” El nu se socotea egal cu Tatăl, deși El nu avea păcat ca noi, dar a știut să fie smerit...

   În 2 Corinteni 7-11. „Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă și săpată în pietre, era cu atâta slavă, încât fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feței lui Moise din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, 8. cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? 9. Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? 10. Și, în privința aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11. Într-adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător!

   Acum ”Slava Domnului, Slava Duhului, Slava Cuvântului, Slava lui Dumnezeu... au venit în noi ca Duh Sfânt, ca Identitate, ca Locuință, ca Dar... suntem „una” cu El, în permanență înconjorați de Slava Lui, ca Făpturi noi născuți din Hristos. Dar acum, Domnul Isus care a știut să fie smerit, S-a smerit până la moarte și moarte de Cruce. De ce S-a smerit în acest fel? El spunea odată ucenicilor Lui, când ei erau îngrijorați care din ei vor fi mai mari, (ca noi astăzi) El zicea: „Eu nu am venit să Mi se slujească, ci ca Eu să slujesc.” Astăzi așa zișii, -mai mari noștri- le cam place lor să fie slujiți de cei care nu știu atâtea câte știu ei. Și aici vreau să precizez, „Slava Duhului de Viață” are o slujbă pentru noi, numită „Slujba Duhului” de Viață, în care dacă suntem „una” cu Hristos în duh, acum vom fi „una” cu El și în „slujire”, cu smerenia învățată de la Isus Hristos, Iubitul inimii noastre. Știți care-i ”Slujba Duhului” pentru noi „slujitorii” Lui? Este „Slujba” aducătoare de Viață, de Neprihănire, în Hristos. Pentru ce? 2 Corinteni 4:6b... „ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.” Aleluiaaa, „Slujba Duhului” nu-i pentru noi povestioarele Scripturii, dacă nu putem să-L distingem din ele pe Iubitul nostru, Isus Hristos și ceea ce am citit în Scriptură care toate au avut ca scop comun Sămânța, Isus Hristos și să le aducem de la umbră la realitatea Evangheliei Harului și Slava Domnului Isus. Asta înseamnă că neaparat Cuvântul trebuie să fie revelat de Duhul Lui, ca să dea Lumină, altfel știți ce este, „moarte” și căutați voi referința Biblică, pentru -slova fără Duh-, Duhul Lui. Amin (va urma)