Petrecerile lumii
Nu-mbogățesc nicicând.
Acel ce nu le lasă
O să plângă-n urmă-n casă
Că va sărăci-n curând,
Toată-averea risipind.

Cine mai puțin mănâncă
Mai mult are să trăiască.
Cumpătarea și-nfrânarea
Aduc binecuvântarea.
Și anii vieții au să-i crească,
Dumnezeu să se slăvească.

Bună-i calea înfrânării
Și cuminte-i cine-o ține.
Cine-a mers pe ea-n viață
După-a Domnului povață
A mers drept și-a ajuns bine,
Se va odihni cum se cuvine.

Înfrânarea este bunul
Cel mai prețios în viață.
Prin ea har vei aduna.
Cine-o are totdeauna
Merge cu lumina-n față,
Nu va bâjbâi prin ceață.

După cum e-ndrumătorul,
Așa-s și cei îndrumați.
Cum să-ndrume în lumină
Cei împotmoliți în vină,
Cei ce sunt întunecați,
Cei ce nu au fost salvați?

Nu e bine-acolo unde
Nu-i nici un conducător
Că se înmulțește răul;
Însă nu-i nici unde frâul,
E pe mâna tuturor,
Dar nu-i nimeni dirijor.

Toate-averile din lume
N-ajung celui doritor,
Pe care-l robește banul.
Mulțumit e numai omul
Înfrânat și răbdător,
Blând, smerit și iubitor.
Amin.
(Luni, 4 ianuarie 2021)