Pe drumul către stele
autor. Diana G. U.

Pe drumul către stele, în pași de rugăciune,
Lăsăm în urmă lumea cu-a ei deșertăciune.
Urcăm cu greu calvarul, dar plini de o speranță,
Căci Tu ne ești lumina, și marea siguranță.

​În inimi arde focul, iubirii Tale sfinte,
Ce nu se poate spune, prin simplele cuvinte,
Ești Pâinea coborâtă, în foamea din pustie,
Izvor de apă vie, pe drum spre veșnicie.

Când crucea ni se pare, un munte prea înalt,
Ne amintești de jertfă, și cerul de smarald,
Căci nici-o greutate, nu este fără rost,
Când Tu ne ești scăpare, un sigur adăpost.

Spre porțile de aur, cu sufletul curat,
Vom lepăda veșmântul, de om și de păcat,
Și-n corul de arhangheli, cu mii de heruvimi,
Vom lăuda de-a pururi, cereștile-nălțimi.

Nu ne lăsa, Stăpâne, când oboseala vine,
Să rătăcim cărarea ce duce către Tine
Ci toarnă-ne în suflet, uleiul de credință,
Să trecem de-ncercare, spre marea biruință.

În ceasul de tăcere, când duhul se smerește,
Cuvântul Tău e hrana, ce sufletul hrănește,
Ești stânca neclintită în marea de schimbări,
Un far ce ne ghidează, prin cețuri și mirări.

​Să nu privim în urmă, la viciul de sub soare,
Ci doar spre Tine, Doamne, a noastră alinare,
Căci tot ce e țărână, în praf se va preface,
Dar harul Tău ne-aduce, o nesfârșită pace.

​Primește-ne jertfirea, un imn de mulțumire,
Să fim oglinzi curate, în marea Ta iubire.
Și-n brațele ce-s sfinte, când drumul se sfârșește,
S-aflăm acea lumină, ce nu mai asfințește.

​Vom pune-atunci cununa, la sfintele-Ți picioare,
În ziua fără noapte, în marea sărbătoare,
Căci Tu ai fost Cărarea, un Adevăr și Viața,
Până când înspre ceruri, vedea-vom dimineața.

Din slava Ta cerească, revarsă-ne putere,
Să fim o mână-ntinsă, un strop de mângâiere,
Să fim mereu aproape, de cei în suferință
Păstrând în orice vreme, curata pocăință.
Amin