Nu te-ncrede-n gura dulce, ce rostește viclenie,
Domnul spune că dușmanii, cei de-aproape o să-ți fie.

Cei ce-ți calcă pragul casei, cu privirea liniștită,
Pot ascunde-n glas și zâmbet, o durere nerostită.

Nu străinul de departe, te rănește cel mai tare,
Ci acela ce te știe, e săgeata cea mai mare.

Când împarți din pâinea caldă, și din inima curată,
Vei vedea cum bunătatea, e cu rău întoarsă-ndată.

Nu te teme însă-n luptă, inima când ți-e-ncercată,
Domnul stă cu cel ce rabdă, și îi ține calea dreaptă.

Chiar de vin cu vorba dulce, dar în taină se ridică,
Dumnezeu vede tot gândul, și dreptatea o despică.

Nu-i ușor să duci povara, trădătorilor de-aproape,
Dar din lacrimi naște pace, chiar și-n cea mai neagră noapte.

Căci acei ce rabdă-n taină, nu-ntorc răul înapoi,
Vor vedea cum Domnul lucră, cu putere în nevoi.

Nu te sprijini pe oameni, când îți par de neclintit,
Căci se schimbă ca și vântul, și ve-i fi cel greu lovit.

Cei primiți la masa-ntinsă, cu iubire și iertare,
Pot ca să-ți aducă vremea, plină doar de frământare.

Nu rămâne în durere, nici în gânduri de-ndoială,
Căci credința-ți este scutul, și nădejdea nu-i spoială.

Cei ce astăzi te apasă, vor vedea într-un târziu,
Că dreptatea nu se pierde, și nici răul nu e viu.

Când se rupe-n tine pacea, și te simți atât de mic,
Domnul îți întinde mâna, te ridică din nimic.

Și la capătul durerii, când vei sta cu suflet plin,
Vei vedea că tot ce doare, este drumul spre divin.

Nu te pierde-n întristare, nici în gândul apăsat,
Domnul știe pasul vieții, tu pe unde ai călcat.

Cei ce-ți par acum puternici, și te vor căzut, zdrobit,
Vor vedea că-n slăbiciune, ești de Domnul întărit.
Amin