1. De ce să tac când pot să cânt
Cu glas de ciocârlie?
Căci iubirea sufletului meu
Ești Tu, Isuse, pe vecie.

2. Prin stele și prin noaptea grea
Te caut neîncetat,
Iar inima-mi veghează-n prag
Să vii, ceresc Împărat.

R: Tu ești lumina vieții mele,
Doamne Isus, sfânt și minunat,
Te aștept mereu în pragul inimii,
Cu dor curat și înflăcărat.
Tu îmbraci casa mea în pace,
Cu har ceresc și crini divini,
Iar glasul Tău aduce viață
Și mângâiere printre spini.

3. Când vântul și furtuna lumii
Încearcă pragul să-l doboare,
Porțile sunt păzite, Doamne,
De îngeri plini de adorare.

4. În casă se așterne pacea,
Iar liniștea coboară lin,
Căci scrisul Tău rămâne-n tindă
Ca semn al dragostei divine.

5. Se-aude glas peste cămin:
„Astăzi e zi de sărbătoare!”,
Iar sufletul veghează-n prag,
Chemând iubirea Ta cea mare.

6. Aștept doar vocea Ta divină
Să-mi umple viața de lumină,
Căci fără Tine, scump Isus,
Nimic în lume nu alină.

7. Când vântul și furtuna lumii
Încearcă pragul să-l doboare,
Porțile sunt păzite, Doamne,
De îngeri plini de adorare.

8. În casă se așterne pacea,
Iar liniștea coboară lin,
Căci scrisul Tău rămâne-n tindă
Ca semn al dragostei divine.

9. Se-aude glas peste cămin:
„Astăzi e zi de sărbătoare!”,
Iar sufletul veghează-n prag,
Chemând iubirea Ta cea mare.

10. Aștept doar vocea Ta divină
Să-mi umple viața de lumină,
Căci fără Tine, scump Isus,
Nimic în lume nu alină.