În ploaia liniștită de primăvară
Se simte-n aer mireasma florilor
Abia înflorite la sfârșit de iarnă,
După topirea timpurie a zăpezilor.

În mireasma lor îmbietoare
Te ademenesc spre ele,
Dar mai sunt printre ele
Flori cu parfum otrăvitor.

Atrag în cursa lor
Albine, roi și roi,
Fluturi cad în capcană
Și mor pe petalele lor.

Câte unul mai scapă
Și avertizează că parfumul florilor,
Care e cel mai îmbietor, e otrăvitor,
Dar albinele nu-i iau în seamă.

Se avântă mai degrabă
Să culeagă al lor polen
Pentru poverile iernii,
Dar oare mai scapă
Din a florilor plasă?