De ce cazi tu de-ngrijorare,
Când Eu, asupra ta veghez? ...
De ce te clatini iar pe cale,
Și nu poți să înaintezi?

De ce te uiți cu-ngrijorare,
Adesea în jurul tău?
Nu îți făcusem Eu dreptate? !
Nu ești tu copilul Meu? ! ...

Sau crezi că iubirea de Tată
Uneori te părăsește? ...
Și chiar atunci când cel viclean,
În sufletul tău... lovește? !

De ce crezi tu că ochii Mei,
Nu privesc asupra ta? ...
Și nu-nțelegi, că te-am săpat
Atât de-adânc, în palma Mea? ...

De ce cazi tu de oboseală,
Când Eu vreau să mergi voios...
Înaintând pe-a Mea cărare
Privind spre cerul luminos?

De ce privești oare la valuri?
Să calci pe ele, Eu ți-am dat...
Să umblii cu Mine pe ape,
Nu în adânc scufundat! ...

Ascultă suflet încă-odată:
Eu sunt Domnul, ce te-a creat...
Eu am murit sus pe cruce
Ca să trăiești eliberat! ...

Nu deschide poarta minții,
Gândurilor care vin...
Căci Eu îți sunt Tată și mamă,
Eu cunosc... al tău suspin!

Te-am pus în a Mea lucrare...
Fii demnă de chemarea Mea!
Înaintează și când doare...
Și când... ți-e frântă aripa!

Căci Eu sunt Doctorul Cel Mare,
Pe orice rană, leac, Eu pun!
Tu zboară porumbiță dragă,
Ascultă-ndemnul ce îți spun!

Privirea să ți-o ațintești,
La Golgota, la crucea Mea,
Și Eu spre Cer te voi conduce,
Căci Te iubesc, de-a pururea!