Drumul lung și plin de pietre,
Duce către porți de aur,
Drumu-i plinde spini, durere,
Dar te așteaptă un tezaur.

Mâna Lui te ține-n brațè,
Când puterile îți pier,
Un balsam de sus revarsă,
Ce aduce mângâieri.

Chiar de plângi sub greul crucii,
Vei primi din cer putere.
Ce-i ales s-ajungă-n slavă,
Nu se pierde nici nu piere.

Nu te teme de furtună,
Nici de valul furios,
Căci la cârma bărcii tale,
Stă de veghe El... Hristos.

Marea poate să se-nalțe,
El aduce-o zi senină,
Căci puterea ce-ți stă-n față,
Este mare... e divină.

Când te simți străin în lume,
Obosit de-atâta drum,
Amintește-ți că pământul,
Transformat va fi în fum.

Sus în patria de slavă,
Vei uita de suferință.
Ca în ceruri să nu fie,
La Isus e cu putință.

Nu lăsa ca oboseala,
Să îți fure din avânt,
Căci ai scrisă biruința,
În cel mai curat Cuvânt.

Cel ce a-nceput lucrarea,
O va duce la sfârșit,
Să păstrezi în foc credința,
Și rămâi de neclintit.

​Chiar de noaptea e adâncă,
Și nu vezi nici-o cărare,
Dumnezeu e Stâlpul vieții,
E a ta eliberare.

Dincolo de orice neguri,
Strălucește-un soare sfânt,
Te ve-i desfăta sub raze,
De trăieși după Cuvânt.

​Dacă simți vre-o apăsare,
Simți cum crucea te apasă,
Mai aproape ești de Domnul,
Mai aproape de acasă.

Greul drumului de astăzi,
Va părea un simplu vis.
​Iar când se va-nchide cartea,
Tu ve-i fi în Paradis.

Vei vedea că n-ai fost singur,
Nici-un ceas de pe pământ,
Vei primi de la Stăpânul,
Mult doritul cer preasfânt.

Ale tale suferințe,
E câștig în veșnicii,
Când vei moșteni cu Domnul,
Raiul celor ce sunt vii.

​Mergi cu pasul plin de râvnă,
Către zări de neatins,
Căci în inima smerită,
Focul sfânt nu va fi stins.

După porțile de aur,
Domnul te va aștepta,
Prin credință mergi... și crede,
În făgăduința Sa.

Ve-i schimba atunci povara,
Ve-i fi un învingător,
Ce-a privit doar înainte,
În al vieții sale zbor.
Amin