Fă-ți timp



Fă-ți timp pentru slujirea sfântă,
Chiar pași mărunți spre cer de mergi,
Căci mulți spre iad grăbiți s-avântă,
Iar calea largă îi încântă…
Dar tu? Dar tu încotro alergi?

Fă-ți timp pentru o vorbă caldă
La cei din jur cu drag s-o oferi,
Ca roua cerului să cadă
Și-n bunătatea ta să vadă,
Căci dăruind, nimic nu ceri.

Fă-ți timp pentru o faptă bună
Și împarte-ți pâinea cu iubire,
Pe cei flămânzi la mas-adună,
Ca ei, gustând din har, să spună:
„Să îti de-a Domnul mântuire.”

Fă-ți timp să cercetezi Cuvântul,
Să-ți fie hrană și plăcere,
Așa-ți păstrezi curat veșmântul
Și n-ai să încalci nici legământul,
Mergi din putere în putere.

Fă-ți timp de-o vizită-n spitale
La cei bolnavi, căci ei așteaptă
Nu ciorbe calde sau sarmale,
Nici flori, nici pungi cu portocale,
Ci o vorbă bună și înțeleaptă.

Fă-ți timp, căci timpul e comoară,
Nu pentru faimă ori palate,
Nici pentru lucruri din afară,
Căci Domnul toate le măsoară
Și într-o zi le lași pe toate.