Îți scriu de dincolo de timp.
Îți scriu din cartierul 9
Al celui mai de sus Olimp
Unde cu aurore plouă
Si nu e gard, nici anotimp,
Ci un conglomerat de rouă.

Îți scriu să știi că am ajuns
Când se purced spre dimineață
Un cor de goarne, nefiresc,
O simfonie plimbăreață,
Arpegii, iambi și-un grai ascuns
Pe care mintea mea-l învață.

Aici e-o limbă nelumească
In sensul pur, etimologic.
O aplicație cerească
A unui invers cosmologic
Contrar a ce-a fost să se nască
In calendarul cronologic.

Nu am picioare și nici mâini
Neexistand în slavă normă.
Nu sunt versante, sporturi, pâini
Estetic să te țină-n formă.
Nu-s țipete, lătrat de câini
Nici instituții de reformă.

Aici nu-s lacrimi sau dureri.
Dumnezeiasca mângâiere
E leacul plânsului de ieri.
Pe infinite paliere
Stau nurii sfintei învieri
Scăldați în fagurii de miere.

Îți scriu cu duhul strămutat
Din lumea veche-n nesfârșire.
Isus, oftând, m-a căutat
Când bâjbâiam demult, in fire.
Prin jertfa Lui mi-a imputat
O limpede neprihănire.

Mi-ar trebui o veșnicie
Să-ți scriu de toate câte sunt.
Acum se cântă-o melodie
Ne auzită pe pământ.
Cu dezinvoltă energie
Se strigă: Sfânt, Sfânt, Domnu-i Sfânt!

La tronul alb îngenunchează
Culorile din curcubeu.
Sufletul meu se-mbujorează
La masă stând, în Empireu.
Și peste acest Eden veghează
Dumnezeu.