Iubitul meu coboară, pe munți de slavă grei,
Să frângă-n noaptea lumii, ai morții aspre chei.

L-aștept cu foc în suflet, cu candela arzând,
În timp ce El dărâmă, blestemul pe pământ.

​Pășește peste culme, cu ochi de viu smarald,
Topind ghețari de ură, în Duhul Lui cel cald.

El vine ca un tunet, prin neguri de păcat,
Să scape-a Sa aleasă, din lanțul blestemat.

​Dezleagă azi veriga, ce mâna i-a strâns tare,
Și luptă cu tot răul, în marea îndurare.

Puterea Sa sfărâmă, al iadului zăvor,
E dragostea ce-nvinge, pe norul călător.

​Iubitul meu e Rege, pe munți de flori și nard,
Iar eu, în așteptare, ca un altar mai ard.

Mă ia pe brațe sfinte, din gheara celui rău,
Să mă ascundă-n pace, la pieptul Lui, mereu.

​Când cerul se deschide, pe-al slavei alb covor,
Mireasa Lui pornește, spre nunta de pe nor.

Căci El e biruința, prin jertfă și prin har,
Și ne-a deschis o poartă, spre veșnicul altar.

Mă duce-n casa nunții, sub steagul izbăvirii,
Să uit de noaptea lumii, ce mă sortea pieirii.

Îmi dă să beau din vinul, cel nou și mult dorit,
Căci vremea cea vestită, pe veci s-a împlinit.

​„Ridică-ți ochii, dragă, spre zările de aur,
Căci Tu îmi ești mireasă, și singurul tezaur.

Ți-am scris în palmă viața, cu cuiul din Calvar,
Să nu mai fii vreodată, tu robul cel hoinar.”

​Iubitul meu e falnic, ca cedrii din Liban,
Mă trece peste moarte, s-ajung vrea la liman.

E Alfa e Omega, e Rege-n veșnicii,
Stăpân pe cerul slavei, izvor de bucurii.

​Mă pune ca pecete, pe inima Sa mare,
Să văd întotdeauna, măreața Lui splendoare.

Iubirea Lui e tare, mai tare decât moartea,
În El mi-am găsit viața, în El găsesc dreptatea.

​Grăbește-Te, Iubite, ca puiul de cerb blând,
Să trecem peste ape, spre soare răsărind.

Amin! strigă pământul, Tu vino Mire sfânt,
Te-așteaptă azi Mireasa, cu lacrimi suspinând.

Voi fi cu Salvatorul, mereu ce a luptat,
Să mă ridice-n slavă, din moarte și păcat.

Vom merge pe străzi sfinte, din aur curat, pur,
Și vom zbura pe aripi, prin cerul de azur.

​Vom sta la masa nunții, în locul mult dorit,
Căci El a dus războiul, și ne-a pecetluit.

Vom bea din apa vieții, din fluxul ei de har,
Uitând pe veci de lume, și de-al ei greu amar.

​Primi-vom noi cununa, din mâna lui Isus,
E Cel ce-a frânt veriga, când crucea grea a dus.

Iubitul va fi Rege, pe tron de alb cristal,
Iar noi vom fi Mireasa, la nunta de pe mal.
Amin