N-am învățat, nu știu…
Alexandrina Tulics, Album Spre Canaan

Septembrie trecut mă ținea în apus,
parcă știa
că mai am multe cuvinte de spus;
aceleași raze unite în roș‘ la plecare,
păreau că-mi trimit-un răvaș,
amenințare;
stăteam neclintită, parc-așteptam,
mesajul din focul pieptului solar,
ca un războinic oștean
dar nu primeam dezlegarea,
de-aceea,
în fiecare asfințit îi urmăream plecarea.
Fierbinte-i era secera,
am simțit-o arătând, amenințare,
dar am îndrăznit:
cu-n pas înainte i-am zis:
Nu știu ce va fi dar,
orice se va întâmpla,
nu vreau să plec de lângă cer,
chiar dacă timpu-acela va durea
sau doare;
n-am învățat, nu știu și nici nu vreau să zic:
Tu poți pleca!
Eu rămân în lumină,
chiar de va fi ninsoare…