Nu mi-e îngăduit oricum...

Nu mi-e îngăduit oricum să trăiesc în astă lume,
Căci, când vine Dumnezeu și mă cheamă după nume,
Îmi doresc să mă prezint curat în cuget și în gând,
Ca în clipele răpirii să plec cu El la cer cântând.

Nu mi-e îngăduit oricum să mă port și să vorbesc,
Dacă vreau prin viața mea pe Isus să-L preamăresc.
Nu mi-e îngăduit oricum să mă uit la ce vreau eu,
Dacă vreau în orice clipă Isus să fie Domnul meu.

Nu mi-e îngăduit oricum să mă duc la rugăciune,
Un loc în care Duhul Sfânt alungă orice slăbiciune.
Căci este-un loc de închinare unde coboară Duhul Sfânt
Ca să lase înviorare prin profeți și prin Cuvânt!

Nu mi-e îngăduit oricum să mă port cu-ai mei acasă,
Dacă vreau în cerul sfânt să stau cu Domnul meu la masă!
Nu mi-e îngăduit oricum să vorbesc despre iubire,
Dacă nu-i iubesc pe oameni și trăiesc în amăgire.

Nu mi-e îngăduit oricum să mă-închin lui Dumnezeu,
Dacă în inimă mânia și neiertarea apasă greu.
Nu mi-e îngăduit să spun că-s copil de Dumnezeu,
Dacă în spatele cortinei fac numai ce este rău!

Nu mi-e îngăduit oricum ca să spun că-s pocăit,
Dacă nici măcar o dată Biblia nu am citit,
Căci cuvântul din Scriptură e cel mai bun învățător,
Ce mă-învață din ispită cum să ies biruitor!

(6 mai 2026)