Am obosit, Isuse! ...

Am obosit, Isuse, de-a lumii grea povară,
De-a ei prejudecată de prea multa ocară...
Am obosit, Isuse, și vreau să vin la Tine,
Căci sufletul meu plânge de dorul Tău, Stăpâne!

Am obosit, Isuse, de-atâta așteptare,
În care aștept să vină spre bine o schimbare... ,
Căci lumea-i tot mai rea și fără de rușine,
Până într-acolo încât păcatu'-i văzut bine.

Am obosit, Isuse, de-al lumii greu tumult,
De marea resetare, ce a 'nceput demult;
De tot ce este în lume și fără de valoare,
Unde virtutea sfântă e scoasă la vânzare...

Am obosit, Isuse! Și vreau să merg acasă! ,
Căci zgomotul de-afară fără puteri mă lasă.
Am obosit, Isuse! Și parcă nu mai pot
S-aștept să vină clipa când voi pleca de tot...

Mai vino, drag Isuse, în miez de noapte iară
S-alerg la Tine în brațe, să plâng ca o vioară,
Căci viața de aici e-așa istovitoare,
Încât orice suflare și pas făcut mă doare.

O vino, bun Părinte, ca să mă iei acasă,
Căci simt adesea cum puterile mă lasă.
Nu-Ți cer nimic din lume, nimic de pe pământ,
Căci toate-s doar iluzii și goană după vânt!

Nu vreau nimic, Isuse, decât prezența Ta!
Atât cât voi trăi să am parte de ea.
Căci numai Tu, Isuse, mă înțelegi deplin:
Când plâng de bucurie și când de dor suspin...

(6 mai 2026)