Prima diferență dintre oameni și celelalte creaturi din lanțul trofic (e. g. cimpanzei) este dată de capacitățile mentale de care aceștia dispun, chiar dacă luăm în considerare doar copiii mici. Psihologul Andrew Whiten, de la Universitatea St Andrews, a făcut mai multe teste pentru a verifica abilitățile copiilor. În unul din aceste teste, o persoană pune un obiect într-un anumit loc, în prezența copilului. Apoi, prima persoană pleacă. Ulterior, sosește o a doua persoană, care ia obiectul din locul de unde l-a pus prima persoană și îl ascunde. În cele din urmă, prima persoană se reîntoarce. Atunci, copilul este întrebat dacă prima persoană poate găsi obiectul ascuns de cealaltă persoană. Un copil de trei ani știe să arate locul în care a doua persoană a ascuns obiectul. Dar un copil de cinci ani conștientizează că prima persoană nu are cum să știe unde a fost ascuns obiectul. Așadar, la vârsta de trei ani, un copil nu poate atribui acțiuni altor oameni. Dar la vârsta de cinci ani, creierul copilului este capabil să facă acest lucru. Pe de altă parte, cimpanzeii nu pot face nicicând lucrurile de care sunt capabili copiii de cinci ani.
Capacitățile creierului uman, care sunt mult mai mari decât ar fi nevoie pentru a supraviețui, reprezintă o nouă dificultate majoră pentru modelul evoluționist. Mai mult, așa cum afirmă cercetătorul Jonathan Sarfati, [1] creierul uman are abilitatea de a-și folosi unele zone ce nu pot fi utilizate pentru funcțiile pentru care au fost create inițial. De exemplu, oamenii surzi își folosesc părțile din creier corespunzătoare auzului pentru alte funcții. În mod similar, când oamenii orbi utilizează alfabetul Braille, zonele creierului responsabile pentru vedere sunt active. Așa cum susține și omul de știință Carl Wieland, [2] selecția naturală nu ar putea să favorizeze asemenea capacități ale creierului. Mai degrabă, ar încerca să îi „elimine” pe indivizii care au asemenea probleme.
Un alt element specific ființelor umane este existența trăsăturilor/funcțiilor care nu sunt necesare pentru supraviețuire. Aceste structuri nu pot fi explicate de evoluționism, deoarece în acest sistem fiecare funcție trebuie să existe în contextul nevoii de supraviețuire. Maimuțele și alte creaturi din regnul animal au abilități care le permit să caute apă și mâncare, să-și apere teritoriul sau să se împerecheze. Însă oamenii sunt înzestrați cu abilități care trec dincolo de nevoia de supraviețuire. Un bun exemplu este capacitatea oamenilor de a produce expresii faciale. Oamenii au peste 20 de mușchi faciali care îi ajută să zâmbească sau să se încrunte. Cercetătorii arată că oamenii sunt capabili să genereze peste 10 mii de expresii faciale. [3] Expresiile feței reprezintă un mod prin care oamenii comunică unii cu alții, chiar dacă uneori nu sunt conștienți de asta. Pe de altă parte, arta, sportul, matematica, muzica sau frumusețea sunt doar câteva dintre celelalte lucruri de care nu este nevoie pentru supraviețuire. În unele cazuri, frumusețea este subiectivă și destul de dificil de cuantificat. Cu toate acestea, există trăsături, modele, culori, varietăți, forme, texturi care produc frumusețe, în sensul general acceptat de oameni. Într-adevăr, unul dintre evoluționiștii de frunte, Dr. John Maynard Smith, recunoaște că frumusețea este un topic care ridică mari dificultăți modelului evoluționist. [4] Culorile penelor la unele păsări (păuni, papagali) ne arată modul în care Creatorul a adăugat frumusețe în natură. Penele cozilor de păun au abilitatea de a reflecta lumina pentru a produce culori strălucitoare, asemănătoare cu culorile curcubeului. Singura funcție a penelor cozii de păun este aceea de înfrumusețare. De fapt, aceste pene îngreunează zborul păunilor și îi fac mai vizibili pentru prădători. Totuși, unii evoluționiști pretind că păunii au nevoie de coada lor frumoasă pentru a își atrage partenerele. Însă multe alte păsări nu pot expune o asemenea frumusețe și totuși își atrag partenerii, în alte moduri mai simple. [5] Astfel, Creatorul a dorit ca oamenii să observe frumusețea creației Sale care, deși trăim într-o lume afectată de păcat, este vizibilă în alte locuri: natură, ființa umană, cerul înstelat.
Limbajul este un alt element distinctiv între oameni și orice alte creaturi de pe pământ. În prezent, există peste șase mii de limbi vorbite. Toate acestea dispun de propriul vocabular și au reguli gramaticale specifice, care ne permit să organizăm informația. Celelalte creaturi nu sunt capabile să organizeze informația în acest fel, indiferent de cât de mult timp ar beneficia de training. Un studiu realizat în anul 2006, pe macaci, întărește afirmația de mai sus. [6] În altă ordine de idei, un limbaj nu trebuie să fie neapărat vorbit. Oamenii surzi folosesc un limbaj prin semne specifice, care este procesat de aceleași zone din creier ce sunt folosite de către ceilalți oameni pentru a procesa limbajul vorbit. [7] În final, neurologul Judy Kegl descrie un eveniment care arată diferențele uriașe dintre abilitățile copiilor surzi și cimpanzei. Un grup de aproximativ cinci sute de copii surzi și-a dezvoltat propriul limbaj prin semne, fără să țină cont de standardul ASL (American Sign Language) care a fost predat timp de generații. Acest nou limbaj conține anumite concepte gramaticale (substantive, verb) și reguli de construcție a propozițiilor (subiect-verb-obiect). Judy Kegl afirmă că acest eveniment reprezintă primul caz documentat de naștere a unui limbaj. Acest limbaj a venit „de nicăieri”, copiii nu au avut la dispoziție vreun model pe care să-l folosească. Toate aceste lucruri dovedesc capacitățile lingvistice înnăscute ale copiilor surzi, care nu pot fi comparate cu cele ale cimpanzeilor. [8]
Merită atenție și modul în care a evoluat limbajul uman, de-a lungul anilor. Unii evoluționiști pretind că limbajul uman a evoluat din sunetele pe care le fac maimuțele, la întâmplare, prin selecție naturală, așa cum susțin ei că s-au dezvoltat și celelalte trăsături umane. Cercetătorul și poliglotul Allan Steel explică cum s-a modificat limbajul uman de-a lungul timpului. [9] În primul rând, trendul de modificări ale limbilor este de la complex la simplu, în opoziție cu modelul evoluționist. Limbile din Antichitate au avut reguli gramaticale mult mai complexe decât multe dintre limbile moderne. De exemplu, greaca clasică, latina și sanscrita aveau multiple forme ale substantivelor, pentru cazuri sau genuri diferite, pentru singular și plural. Verbele acestor limbi aveau diverse forme în funcție de timp, voce, număr și persoană. Însă o parte dintre limbile moderne și-au redus drastic numărul de forme pentru părțile de vorbire. În limba engleză au rămas foarte puține asemenea inflexiuni (e. g. terminația “-‘s”). De asemenea, limba engleză și-a pierdut în jur de 65-85% din vocabularul vechii limbi vorbite cu secole în urmă. Tot astfel, multe cuvinte din latina clasică nu se mai regăsesc în limbile romanice descendente (spaniola, franceza, italiana). Aceste modificări au fost prelucrate pentru a înlesni comunicarea între oameni, deci nu s-au petrecut la întâmplare.
Prezența conștiinței la oameni reprezintă o mare problemă pentru evoluționiști. Nu există vreo dovadă că selecția naturală ar putea genera conștiința. Evoluționiștii nu pot explica, din punct de vedere științific, diferențele dintre creierul uman și conștiință. Conștiința umană și abilitatea oamenilor de a distinge între bine și rău sunt caracteristici unice, printre toate creaturile de pe pământ, care sunt situate în afara genomului uman. Mai multe detalii despre legea morală, conștiință și suflet se pot găsi în alte articole („Legea naturii umane” și „Despre suflet și conștiință”). Dacă oamenii ar fi evoluat din maimuțe, ar fi fost necesar ca acestea să posede abilități pentru a le transmite informații generațiilor următoare, în afara genomului lor (deoarece conștiința nu este determinată de profilul genetic, maimuțele ar fi trebuit să posede un fel de conștiință separat de genomul lor și să o transmită în alt mod decât prin selecție naturală sau mutații).
Bibliografie
[1] Jonathan Sarfati, The Greatest Hoax on Earth? , second edition, Creation Book Publishers, Atlanta, Georgia, USA, March 2014, p. 151
[2] Carl Wieland, The brain - brainier than believed before, martie 2009, creation. com
[3] Paul Ekman and Wallace Friesen, Facial Action Coding System, Human Interaction Laboratory, Department of Psychiatry, University of California Medical Centre, San Francisco, Psychologist Consulting Press Inc. , 577 College Avenue, Palo Alto, CA 94306,1978
[4] John Maynard Smith, Theories of Sexual Selection, Trends Ecol. Evol. , 6 (1991): pp. 146-151
[5] S. C. Burgess, The Beauty of the Peacock Tail and Problems with the Theory of Sexual Selection, Journal of Creation 15 (2) (August 2001): pp. 94-102
[6] Cosner, L. , Monkeying with the origins of language, 22 august 2006
[7] Hickok, G. , Bellugi, U. and Klima, E. S. , Sign language in the brain, Scientific American 284(6): 42-49,2001
[8] What is it about our brains that gives us the capacity for language? Neuroscientist Ursula Bellugi is looking for the answer in a language that evolved in the absence of sound, Discover, August 1994
[9] Allan Steel, The development of languages is nothing like biological evolution, Journal of Creation, 2000