În zorii de dimineață
Când eu mă trezesc,
De multe ori mă uit pe fereastră
Să văd ale cerului frumuseți.

Și în cele mai grele clipe
Eu văd ale Tale minuni,
Chiar de ar fi să nu pot vedea,
Eu cerul l-aș cuprinde în inima mea.

Ce poate fi mai frumos
Decât ale cerului podoabe,
Chiar de e senin sau noros,
El strălucește în necuprins.

Albastrul lui se vede
Cum nicio culoare nu-i,
Dar omul vrea să-l păteze
Cu de toate ale lui.

În cântec de păsări
Poți să auzi al lui cânt,
Ce nu se cântă
Decât pe pământ.