`Pe tine cin' te-o altoit? ! `

Avem adesea printre noi.
Lupi îmbrăcați în piei de oi.
Atât de bine-s antrenați.
Nu-i poți cunoaște dintre frați.

Sunt uni-așa de pocăiți.
Față de toți, se cred mai Sfinți.
Și aceștia-s printre noi.
Mai aduc hrană pentru oi.

Și au o mască jelfuită.
Cu un zâmbet lustruită.
Dar când îi punem la Cuvânt.
Ne doboară la pământ.

Pomul bun îl veți cunoaște.
După cum el face roade.
Căci nu poate-un măr să facă.
Prune sau chiar altă roadă.

Pomul e de-un soi sau altu.
Dar contează și pământul.
Și mâna ce-l îngrijește.
Și ce Domn îl altoiește.

Dacă e de-un soi sălbatic.
Rodul nu-ți va fi prielnic.
Oricât de frumos apare.
Rodul nu-i bun de mâncare.

Nu poate un om firesc.
Să fie și Duhovnicesc.
Până nu-și smerește firea.
Nu va știi ce-i Mântuirea.

Duhul Sfânt nu va-mpărți.
Din tot locul inimii.
Cu firea nu va putea sta.
La un loc în viața ta.

Altoiul sufletului tău.
Fie făcut de Dumnezeu.
Rodul tău să fie bun.
Pe al vieții tale drum.

Caută-l pe Dumnezeu!

`Amin`

> Lăudat să fie Domnul meu Isus Hristos!