O idee falsă care se vehiculează destul de frecvent este aceea că toate religiile lumii spun aceleași lucruri. În realitate, principalele ideologii dau răspunsuri radical diferite la toate problemele existențiale ale omului. Creștinismul susține că mântuirea și viața veșnică se pot obține doar prin credința în Isus Hristos, în timp ce ateismul afirmă că nu există viață veșnică și nici mântuire. Celelalte religii promovează o mântuire prin fapte și realizări umane. Creștinismul ne învață că omul moare o singură dată și apoi vine judecata. În contrast, hinduismul promovează doctrina reîncarnării. Mai mult, hinduismul susține cu tărie autoritatea scrierilor hinduse sacre dar și legea karmei (fiecare naștere este o renaștere ce recompensează viața anterioară). Iar budismul a apărut când fondatorul lui, Gautama Buddha, a respins două doctrine fundamentale ale hinduismului (sistemul castelor și autoritatea Vedelor - scrierile sacre ale hindușilor). Pe de altă parte, musulmanii cred că singurul miracol necesar și suficient este Coranul. Aceștia recunosc doar Coranul în limba arabă, susținând că orice traducere îl desacralizează. Însă Coranul afirmă multe lucruri care sunt în contradicție cu principiile Bibliei, care este cartea fundamentală a creștinismului. Printre altele, Coranul susține că Hristos a fost doar un mare profet și neagă atât divinitatea Lui, cât și calitatea Lui de Mântuitor al lumii. Biblia însă susține că Hristos este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii și că El a murit pe cruce pentru păcatele omenirii. Întreaga doctrină creștină este fundamentată pe credința în învierea lui Hristos.

          Nici când vine vorba de ideea abstractă de Dumnezeu, majoritatea ideologiilor nu se pun de acord. Ateii nu cred că Dumnezeu există, în timp ce restul oamenilor cred într-un Dumnezeu oarecare sau în anumiți zei. Însă și cei care cred în Dumnezeu pot fi împărțiți în mai multe categorii, în funcție de modul în care cred. Creștinii susțin că Dumnezeu a creat universul, în timp ce panteiștii afirmă că tot ce există în univers este o parte din Dumnezeu. Astfel, panteiștii susțin că dacă nu ar exista universul, nu ar exista nici Dumnezeu. În plus, creștinii afirmă că Dumnezeu este cu desăvârșire bun și drept și că El dorește să ne comportăm într-un anumit fel. Panteiștii cred însă că Dumnezeu este mai presus de bine și de rău. Deci, pe măsură ce omul devine mai înțelept, nu va mai spune că ceva este bun sau rău, ci va înțelege că orice lucru este bun într-o privință și rău în altă privință. De exemplu, tumoarea este rea pentru că îl poate ucide pe om. Dar și doctorul poate fi rău deoarece extirpă tumoarea. Așadar, totul depinde de unghiul din care privim lucrurile. Dintre religiile majore, în primul rând hinduismul adoptă aceste principii panteiste.

          Întrucât aceste religii susțin idei diferite, ele se exclud reciproc una pe cealaltă. Nu înteleg de ce unii oameni sunt contrariați de anumite afirmații ale creștinismului (e. g. Isus Hristos este singura cale spre Dumnezeu), considerându-le foarte arogante. Aceste persoane uită că și celelalte ideologii sunt cel puțin la fel de exclusiviste (e. g. budismul și hinduismul afirmă că omul este singura cale spre Dumnezeu, în timp ce ateismul pretinde că nu există o cale către Dumnezeu). Creștinii adevărați nu sunt mai radicali decât alți oameni care au alte concepții, chiar dacă aceștia din urmă se consideră mai liberali. Mulți sceptici vor să dea impresia că sunt liberali, când de fapt ei sunt fundamentaliști. Diferența dintre un fundamentalist și un liberal este dată de presupozițiile de pornire. Și unii și ceilalți riscă să pornească de unde vor să ajungă și, în funcție de scopul pe care-l urmăresc, pot examina selectiv și subiectiv dovezile, în loc să fie atenți la ce arată acestea.

          Trebuie să evităm preconcepțiile despre anumite religii. Contează adevărurile promovate de către o ideologie și nu neapărat modul în care cineva o înțelege sau o trăiește. Nu putem respinge o idee doar pentru că unii dintre cei care se declară adepți ai acesteia nu o aplică în viața lor. În plus, nimeni nu ar dori ca modul în care se dezvoltă gândirea lui să fie determinat de exemplele negative pe care le vede în jur. În cele din urmă, noi nu putem ști ce nivel moral are o persoană atunci când aderă la o anumită ideologie. Unii dintre noi pornim de la un nivel moral foarte scăzut și suntem radical influențați în bine de ideile la care aderăm, chiar dacă transformarea caracterului nostru are loc progresiv. Fără influența unui anumit mod de gândire, caracterul nostru ar fi fost mult mai mizerabil. Însă astfel pot exista speranțe și mai mari de îmbunătățire, pe măsură ce noi aprofundăm și aplicăm o anumită ideologie în viața noastră.

          Ideologia adevărată nu trebuie să fie și cea mai comodă. Ateismul, budismul și hinduismul afirmă că omul este măsura tuturor lucrurilor și că acesta se poate reforma singur, neavând nevoie de Dumnezeu. Islamul proclamă existența unui singur Dumnezeu, Allah, dar susține că oamenii se pot califica să intre în paradis prin merite proprii, dacă îndeplinesc anumite condiții (recunoașterea lui Allah ca singur Dumnezeu și a lui Mahomed ca profet al Acestuia, pelerinaj la locurile sfinte măcar o dată în viață, dărnicie, postul din timpul Ramadanului, cele cinci rugăciuni zilnice, participarea la războiul sfânt – pentru aripa radicală a islamului). Islamul este atrăgător și din cauza unor considerente de ordin geopolitic și financiar. Hinduismul are astăzi noi adepți și datorită doctrinei sale referitoare la natura înconjurătoare, pe care o tratează mai mult decât respectuos, chiar cu reverență. Ateismul însă a câștigat mulți adepți prin unele scrieri ale scepticilor și agnosticilor, dar și prin teoria evoluționistă. Toate aceste idei au fost considerate ca fiind științifice de către mulți oameni. Problemele au apărut doar în ultima sută de ani și, din anumite interese, ele nu au fost mediatizate. Conform afirmațiilor apologeților Norman Geisler și Frank Turek, putem fi sceptici la scepticismul lui David Hume și agnostici la agnosticismul lui Immanuel Kant, deci la principalele ideologii care au stat la temelia ateismului. În alte articole, voi demonstra că suntem pe deplin îndreptățiți să fim neîncrezători în teoria evoluționistă, care are foarte multe inconsecvențe de ordin științific și moral. Ateismul a avansat și datorită corupției unor sisteme religioase care, deși au susținut că I se închină lui Dumnezeu, și-au urmărit propriile interese și au făcut din religie o afacere. Însă adevăratul creștinism ne provoacă la o dedicare totală. El ne cheamă să murim față de noi înșine în fiecare zi. Aceasta presupune să ne predăm dorințele noastre lui Isus Hristos și să renunțăm la aparenta noastră autonomie. Toate aceste lucruri ne aduc într-o stare de umilință totală, incompatibilă cu natura umană păcătoasă, care, în esență, este mândră. Isus Hristos ne promite nu doar viața veșnică, ci și tranformarea caracterului și priorităților noastre, în viața aceasta. Din aceste motive, creștinismul este ideologia cea mai greu de digerat de către natura umană păcătoasă. Toate celelalte religii propun sisteme în centrul cărora se află omul. Creștinismul propune însă un sistem în centrul căruia se află Dumnezeu. Cum natura umană este egoistă în esența ei, aceasta tinde să condamne orice sistem în care omul nu ocupă o poziție centrală. În concluzie, pentru mulți oameni, creștinismul este lipsit de atractivitate, tocmai pentru că cere o dedicare totală. Și este respins nu pe baza dovezilor, ci pe baza preconcepțiilor și a refuzului oamenilor de a recunoaște că omul nu este măsura tuturor lucrurilor. Deseori, oamenii ajung să-și formeze anumite convingeri, dar nu pe baza dovezilor logice, științifice și morale, ci pe baza unor preferințe subiective și a ceea ce ei consideră atrăgător. Dar adevărul nu este o chestiune subiectivă care ține de gusturile cuiva, ci o realitate obiectivă.

Bibliografie

Ceasornicul lui Dumnezeu (Ceasornicul lui Dumnezeu - Resurse Creștine), pag. 22-24