1. Cât de frumos Te laudă natura
Cu păsărelele în cântul lor,
/: Cu pomii falnici ce Te-ngână-ntruna
/: Și Te slăvesc pe Tine, Creator! : /:/

2. Din râuri mari, din apele întinse,
De pe pământ și tot ce e pe cer,
/: Te laudă tot cu-atâta-nduioșare,
/: Căci Tu le ții-n picioare și nu pier. : /:/

3. Dar, iată acum, cu inima sărmană,
Se pleacă-n fața Ta un muritor,
/: Căci m-ai făcut cu-atâta bucurie
/: Dorind Isus ca veșnic să Te-ador. : /:/

4. Când nu eram încă, Isus, pe lume
În cartea Ta mi-ai scris cât să trăiesc,
/: Când nu eram decât un plod făr’ nume,
/: Tu mă vedeai în taină, Domn ceresc. : /:/

5. Ce nepătrunse-mi par a Tale gânduri,
Mai multe sunt ca boabele de grâu!
/: De-aș vrea acuma să-ncep să le număr,
/: Mai multe sunt ca pietrele din râu. : /:/

6. În gândul Tău, Tu mi-ai cuprins viața
Dorind ca bunătatea-Ți să-mi arăți
/: Și-apoi, o dată-n Cerul Tău cu slavă
/: Din moștenirea Ta, Tu să-mi împarți. : /:/