Dragostea e tot mai rece
Când în jurul nost’ privim.
Cu fiecare zi ce trece
Lumea tot mai mult petrece
În pofte și în egoism.

Fiecare, pentru sine
Fără ca să țină cont
Să facă la alții bine,
Să se poarte cu rușine,
Și bunul simț este absent.

Dragostea de Dumnezeu
Și de cele sfinte
Se răcește tot mereu.
Lumea zace în cel rău
Și pe față minte.

Una zice, alta face
Și asta-i diplomație.
Se pregătește să atace
Și anunță un sfat de pace
Cu multă viclenie.

Dragostea de oameni
Se transformă-n surogate.
Nu-i voie să tai bușteni,
Ci să-i protejezi pe câini:
Puțini copii, multe păcate.

Nu vreau binecuvântări de sus,
Vreau o viață liberală.
Occidentul ne-a adus
Stricăciunea și-a impus
Drept normalitate-o boală.

Fraților, mai este încă
Dragoste adevărată,
Dragoste profundă, adâncă
Pentru cei ce stau pe Stâncă,
Dragoste deplin curată.

Dragoste din Dumnezeu,
Sinceră, neprefăcută
Ce te scapă de orice rău,
Îți dă bucurii mereu
Și să biruiești te-ajută.

Dragostea adevărată
Îți face-un caracter frumos.
Nu te-nșală niciodată.
Tu iubind ai o răsplată
Și vei rămâne credincios.

Iubind la fel ca și Isus,
Viața are sens divin:
Primești în suflet har de sus
Și poți ca să rămâi supus,
Să fii adevărat creștin.

Să fii în toate-n armonie
Cu Dumnezeu ce te-a creat.
Și drumul către veșnicie
Va fi-nsoțit cu bucurie
Și cu harul Său bogat.

Vei sfârși în biruință
Lupta vieții pe pământ.
Vei rămâne în credință
Și smerit cu pocăință
Te vei ’nălța la Cel Preasfânt.
Amin.
(Luni, 21 aprilie 2025)