La mine-n gând s-au adunat
Și trandafiri
Și cactuși
Și suspine
Agavele au lăstărit cântări
Parfumul lor urcându-se
În zbor tăcut
Spre facerea de bine.

S-au adunat atâtea privegheri
Și numai Dumnezeu le știe soarta
Din toate numai una e tămâia
La care cerul îi deschide poarta.

Dar Doamne, câte rugăciuni s-au rătăcit
Pe drumul dintre cruce și Emaus!
Când ochi închiși de noapte s-au lovit
Eu am găsit în Tine sfânt repaos…

La mine-n piept s-au adunat
Și porumbei
Și vânturi
Și albine.
Stăpâne, toarnă cerul
Dacă vrei
În toată răstignirea mea de mine.

Tu, Doamne, fă-mă cuib de odrăsliri
Cuvânt, rostire, suflet fă-mi din os
Și din boboci firavi de trandafiri
Să-mi pui în ochi frumosul din frumos.