Slava Domnului (24)

   Când cineva citește „Slava Domnului”, parcă i se pare ceva special, înconjorat cu strălucire slavă, mărire, ceva ce nu prea este pe pământ. Dar cum văd eu și tu fiu de Dumnezeu „Slava Domnului” în viața noastră? Căci slava lumii acesteia fiecare am avut-o, am iubit-o și am plâns-o de multe ori, pentrucă aceea slavă este trecătoare și urmată de rușine și durere de multe ori. Dar acum cum pricepem „Slava Domnului”? Pentru mine această „Slavă glorioasă” este veșnică și o am în urma răstignirii, a morții mele, a îngropării, a învierii, a înălțării mele cu Hristos în Dumnezeu, în locurile cerești, la dreapta Tatălui și în Odihna Lui așezată cu Hristos, în duh, prin Duhul Lui. Lucrurile întâmplate cu mine la Cruce și așezarea cu și în El la dreapta Tatălui, sunt lucruri duhovnicești, dar Odihna Lui deși și pe ea o înțeleg în duh, o experimentez în sufletul meu, cu care locuiesc într-un trup de carne aici pe pământ și pe care trebuie s-o primesc, s-o experimentez prin credință, din Cuvântul Harului Evangheliei lui Hristos și să învăț să o trăiesc și să umblu în ea. Prin toate încercările, furtunile, greutățile, Odihna este ceea care mă ține în Slava Domnului, fără trudă, fără jale, fără reproșuri, fără condamnare, fără ceea ce mi-ar lua privirea de pe Ținta Desăvârșirii Credinței mele, adică Domnul Slavei Isus Hristos, Iubitul inimii mele. Și știți un secret în care sunt ancorată? Este că, nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine și viața pe care acum o trăiesc eu, o trăiesc în Credința în Domnul Isus Hristos, Cel slăvit, Cel onorat, Celui ce-I spun Iubitul, Regele și Domnul Meu și căruia îi dau mereu dragostea mea și închinarea mea în duh, iar viața sufletească și trupească învăț să o disciplinez să o aliniez tot mai mult și mai conștient Duhului care locuiește în mine, ca Templu al Său, lucrând la asta împreună cu El.

   Deci când -slava- era a mea în urma slujirilor mele religioase, sufletescul din mine cu mintea mea conducea viața mea și zic, a fost o viață bună, pentrucă nu trăiam în păcat, dar nu era Duhul Sfânt în duhul meu Conducător, ci mintea sufletului meu neînnoită cu Hristos.

   Și asta-i diferența de viața trăită în „slava mea” și Viața trăită în „Slava Domnului”.

   Galateni 2:20. „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.”

   Aici se odihnește „Slava Domnului” și în „Slava Lui” se găsește Odihna lui Hristos, pe care trebuie neapărat s-o primim, s-o experimentăm, ca să trăim liberi, liniștiți și în „Slava Domnului Isus Hristos” și Pacea Lui. Amin! (va urma)