Răsună porunca cea nouă
Din glasul atât de duios,
De-atunci de când toţi ucenicii
Priveau și-ascultau pe Hristos.

Răsună cu-aceeaşi putere
Cuvântul ceresc pe pământ,
Chemând la porunca cea nouă
Pe toţi credincioşii-ntr-un gând.

Iubirea şi pilda-n iubire
N-au fost pe pământ-aici jos.
Din ceruri venit-au în lume
Prin Isus, Mesia, Hristos!

O, frate, porunca aceasta
Cuprinde-adevărul întreg:
De n-am inimă cu Iubire,
Nimic nu mai pot să-nţeleg!

Gândeşte-te împreună cu mine
Ce mult ne-a iubit Dumnezeu
Și câtă iubire ne-arată
Jertfirea Copilului Său.

Ei bine, porunca cea nouă
Aşa să iubim ne-a chemat
Cum El ne-a iubit totdeauna
Şi-n dragoste jertfă S-a dat.

De-ai vrea să-nțelegi ce-i iubirea
Priveşte, o, prietenul meu
Tabloul din culmea Golgotei
Cu sfânt, Fiul lui Dumnezeu.

El moare acolo, pe cruce
În răni - sub cunună de spini,
Plătind preţul răscumpărării,
Înjunghiat ca un miel, în suspin.

O, El suferea pentru tine,
Povara cea grea-L apăsa...
Dar gândul curat de iubire
Spre jertfa supremă-L purta.

Și până la capăt-Iubirea
Jertfire s-a dat pentru noi
Ca oricine crede sub soare
Să aibă viaţa de-apoi.

Răsună porunca cea nouă
Din glasul atât de duios
Iubirea, iubire ne cere
Cum pildă am avut în Hristos!