Eu pe Tine te am, eu pe Tine te vreau
Miel vânat de vicleanul balaur
Și de lupul Irod și de cei ce scurmau
Prin pământ și gunoi după aur.

Din cer coborât, din Israel urcat
A Tatălui slavă ți-e plata
Luării de chip omenesc, încărcat
Cu iad, suferind judecata.

Căci Tu ai purtat pe cruce stindard
Croit din scuipări și piroane
Încât și azi pe răbojuri mai ard
Păduri de iertări, milioane.

Te-ai dat omenirii, murind ca un miel,
Lumină în lume să fie.
Iubirea din cer ai dat-o model
Iar crucea deplin o descrie!

Chiar staulul stă prin vremi menestrel
Chiar steaua veni să vorbească
Despre luceafărul mare, Emanuel
Întrupat pentru veci să domnească.

Și crucea, oh, crucea, altar târnosit
Mai adânc decât groapa cu lei
Mai înalt decât cedrul de ură cosit
Pe care fu pus Domnul slavei!

Eu pe dânsul îl vreau, pe El îl slujesc
Pășesc către cer cu sfială
Mereu după ziua-ntâlnirii tânjesc
Cu inima plină și goală.