Sunt prea puţine cânturile mele
Și tot ce fac văd, Doamne, că-i puţin,
Când înţeleg ce mari au fost şi grele
Durerile din Trupul Tău divin.

Sunt prea puţine lacrimile mele
Şi prea puţin e binele făcut,
Când văd pe cruce cuiele acele
Ce Te-au străpuns când rănile-au durut!

Sunt prea puţine jertfele aduse
De mine pe altarul Tău curat,
Când văd pe cruce jertfa Ta, Isuse,
Sub spinii care Te-au încoronat!

Sunt prea puţine, toate-s prea puţine!
Cu ce-aş putea să răsplătesc deplin
Iubirea și-ndurările divine?
Cu pace, vindecare şi alin? !

Ar fi puţin dacă-aş avea o lume
S-o dau în schimb... şi tot puţin ar fi
Pentru răscumpărare într-un nume
Și pentru dreptul sacru de-a trăi!

Dar cum nu am nici lume, nici avere
S-o dau în schimbul dragostei de sus,
Aduc fiinţa-mi pentru mângâiere,
Şi inima în dar Ți-o dau, Isus.