Precum focul nu stă-n apă,
Ci se stinge biruit
Ca și răul în cetate
Nici dorința rea nu poate
Sta-ntr-un suflet curățit
De Hristos ce s-a jertfit.

Precum mâncăm în viață,
Precum vedem și auzim,
Precum ne bucurăm de-atâtea,
Așa suntem datori dreptatea
Și curăția-n viață să dorim
În orice timp și loc s-o trăim.

Numai curăția poate
Adevărul să-l pătrundă.
Pe-ale Slavei sfinte unde,
Numai ochiul ei pătrunde.
Adâncimea lui profundă
E când bucuria ne inundă.

Cei ce iubesc păcatul
Și trăiesc necurăția,
De-adevăr se-ndepărtează,
Viața lor o ruinează
Neascultarea și trufia,
Pofta și fățărnicia.

Sufletul să țină frâul,
Trupul trebuie să-asculte.
Numai astfel ocoli-vei
Lațurile puse de cei răi,
Cursele pierzării multe
Și uneltirile oculte.

Dacă sufletul nu-i tare
Să-și supună trupu-n toate,
Chiar dacă mai ai prieteni,
Vei cădea, încât nimeni
N-o să te mai poată scoate
De la Ghenă, de la moarte.

Draga mea, privește totul,
Însă nu vedea nicicând
Fapte ce se fac în noapte,
Decât ce-i curat din toate
Pentru inimă și gând,
Și vei birui răbdând.
Amin.
(Marți, 12 ianuarie 2021)