Nu te lăsa purtat de valuri
Ce vin din lume neîncetat,
Căci ele duc spre rătăcire
Pe omul slab și nevegheat.

Rămâi statornic în credință,
Chiar când e greu și apăsat,
Căci Domnul vede orice lacrimă
Și nu te lasă niciodat’.

Cuvântul Lui să-ți fie hrană,
Și zi de zi să-l împlinești,
Nu doar să-l spui cu buze reci,
Ci-n viață să îl dovedești.

Iar tu, ce spui că ești lumină,
Vezi bine cum îți porți făclia,
Să nu o stingi prin nepăsare
Sau prin iubirea de trufie.

Căci mulți se cred pe drumul drept,
Dar pașii lor sunt rătăciți,
Se bizuie pe-a lor putere
Și nu pe Domnul cel slăvit.

Smerenia să-ți fie haina
Și dragostea adevărată,
Nu judeca, ci fii pildă vie
Prin viața ta curată.

Căci la sfârșit nu vor conta
Nici vorbe, nici aparențe,
Ci inima și ascultarea
Și faptele cu consecințe.

Și când vei sta în fața Lui,
Să nu-ți fie inima grea,
Ci să auzi cuvântul dulce:
„Credincios ai fost — intră-n slava Mea.”