1. Când lin înserarea pe holde coboară
Plugarii acasă sosesc,
Adorm obosiţi de-a arşiţei povară
Şi-n pace ei se odihnesc.

R1: /:Ei pus-au cu grijă sămânța sub breazdă,
Şi crezul le-a fost neclintit,
Lucrând cu sudoare, plângând câteodată,
Cu lacrimi Sămânţa au stropit. :/

2. De-a fost zi cu soare, sau ploaie de vară
N-au dat niciodată-napoi,
Cu mâna pe plug și prin vremi de ocară,
Prin grele-ncercări şi nevoi.

R2: /:De-aceea-i aşteaptă în ceruri cununa
Ce-n veci nu se va vesteji,
Pe-acei ce acum mai înfruntă furtuna,
Căci lupta curând s-a sfârşi. :/

3. Ce mare le-a fi bucuria în Ceruri
Acelor ce-aici suspinând,
Au dus Vestea Bună pe-a lumii meleaguri
Şi n-au obosit semănând.

R3: Ei pus-au cu grijă sămânța în brazdă
Și crezul le-a fost neclintit,
Lucrând cu sudoare, plângând câteodată,
Cu lacrimi Sămânța au stropit.
De-aceea-i aşteaptă în ceruri cununa,
Ce-n veci nu se va vesteji,
Pe-acei ce aici mai înfruntă furtuna,
Căci lupta-n curând s-a sfârşi.