Mi-e dor de clipele cu Har,
Când prin Domnul îndrăzneam.
Mi-e dor de rugăciune neîncetată,
Mi-e dor de Cerul Glorios, de Canaan.

Domnului când mă rog,
Cu inima plângândă,
El vine să mă aline,
Și-mi dă iar, a sa Izbândă.

Dorința mea în această lume,
Nu este banul și mândria.
Ci să fiu Smerit Domnului,
Ca să primesc de Sus Tăria.

În Sufletul meu este un dor,
Care, numai Isus îl poate stăpâni.
Prin Duhul Sfânt al său,
Eu voi putea mereu îndrăzni.

În Taină mă rog,
Știu că sunt ascultat.
Știu ca voi primi răspuns,
De la Domnul cel Înălțat.

Eu nu pot să mă Lupt,
Fără Puterea lui Dumnezeu.
Prin el voi putea birui,
Ispitele mari a celui rău.