Așa cum vorbise Domnul
Robilor Săi credincioși,
Cum îi aratase pe-omul
Ce prelucra un vas frumos.

Două luturi sunt pe lume,
Un fel bun și unul rău,
Cel ce face rău în lume
Și cel ce ascultă de Tatăl său.

Lutul bun e prelucrat mereu,
Că-i iubit de Dumnezeu
Și dorește să-l pregătească
Pentru împărăția Sa cerească.

Nu-i ușor să fii pe roată
Băgat în cuptor mereu,
Dar acolo sus e-un Tată
Ce trece cu tin" prin greu.

Însa altu-i lutul care
Răului dă de mâncare,
Împietrit, bătut de ploaie,
Trecut chiar și prin războaie...

Chiar și-așa, el tot nu vede
Și nu poate a-înțelege
Că Domnul l-a trecut
Prin încercări câte-o fi avut.

Căci lutul împietrit rămâne,
Numai mâna cea de sus
Poate face și să dărâme
Piatra grea ce-n juru-i i s-a pus.

Isus vede și cunoaște
Prelucrarea din viața ta.
Nu-ntrista, căci te ferește
Viața ta e-n mâna Sa.

Dar cum vasul Domnului văzu
Pe olarul ce stătea tăcut
Și pe lutul cel lucrat
După placul Lui schimbat...

Dar schimbarea nu-i ușoară
Când Domnul din tine vrea să scoată
Sfânta și buna ta comoară,
Atunci când ești prelucrat pe roată.

Isus e cu tine în cuptor
Și oricând îți vine ajutor,
Îngăduința da-ncercării,
Dar nu lasă El uitării.

Cel ce-i tare ca piatra
Nu rămâne-va lăsat,
Căci curând vine judecata
Și-atunci n-o mai fi scăpat.

În schimb, cel ce a plâns mereu
Pentru Domnul Dumnezeu
Fi-va sus în cerul sfânt
Și mărire-n veci cântând.