La o privire mai atentă putem observa ușor că lumea seculară în care ne regăsim cu toții, are un standard total diferit de standardul Împărăției lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură ne evidențiază câteva dintre valorile lumii care nu se regăsesc în această Împărăție: „... iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu. (2 Timotei 3:2-4) „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume.” (1 Ioan 2:16)

Datorită căderii lui Adam, omul prin nașterea naturală, se naște în păcat, fiind mort spiritual și nu are drept de cetățenie în Împărăția lui Dumnezeu. (Aduceți-vă aminte că în vremea aceea erați fără Hristos, fără drept de cetățenie... fără nădejde. Efeseni 2:12) Dacă vom face o diferență între neprihănirea omului păcătos și neprihănirea lui Dumnezeu, vom observa că această diferență este ca de la ceruri la pământ.

În starea păcătoasă în care se naște omul nu se poate ca acesta să poată intra în această Împărăție veșnică în care nu există păcat. (Sfințenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul. Psalmi 93:5; Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună. Apocalipsa 21:27)

Notă:
Această postare este un extras din broșura „Nașterea din nou”, disponibilă gratuit, integral, în format scris și audio — apasă pe titlul broșurii pentru a o accesa. Pe site-ul cuvantcurat. ro găsești și alte resurse dedicate unei vieți de ucenicie autentice, pentru a ne asemăna cu Hristos.