Totul pare foarte bine,
Haine noi și fețe mii,
Sala este numai plină,
De cântări și bucurii.

​Sunt discursuri pregătite,
Spuse clar și cu mult har,
Vorbe lungi și potrivite,
Lângă biblie... sfânt dar.

​Oameni mari cu școli înalte,
Ne vorbesc de sus, din cărți,
Însă faptele-avem moarte,
Suntem reci în multe părți.

​Căci Isus cel din vechime,
N-a avut un rang bogat,
El vorbea la o mulțime,
Dintr-un duh sfânt și curat.

Suntem sfinți pentru o clipă,
Cât suntem în adunare,
Însă în ascunsul vieții,
Roadele ne sunt mai rare.

​Gura cântă despre ceruri,
Inima e tot în lume,
Rugăciunile sunt stinse,
Căci n-au viață, au doar nume.

​Nu de școli are nevoie,
Domnul care ne-a creat,
Ci de-o inimă curată,
De un suflet preacurat.

Vrem să fim văzuți de oameni,
Să părem mai mari și drepți,
Dar în fața marei vame,
Suntem goi și neînțelepți.

​Nu contează haina albă,
Nici ce spunem la amvon,
Dacă viața e o salbă
De păcate sub sfânt tron.

​Dumnezeu nu vrea spectacol,
Nici cuvinte de cristal,
Ci să fim un viu miracol,
Pe acest pământ banal.

​Să fim sfinți și-n zi de lucru,
Nu doar când purtăm un strai,
Să dăm cinste totdeauna,
Pentru drumul către Rai.

​Pocăința nu e-o stare,
Ce se termină la prag,
Ci e-o jertfă arzătoare,
Pentru Cel ce ne e drag.

​Să lăsăm deci vorba goală
Și trăirea de un ceas,
Să ieșim din amorțeală,
Sub al Duhului Sfânt glas.

​Căci la urmă, în lumină,
Când vom sta la judecat,
Nu contează nici-o vină,
Ci cât am fost de curat.

Să nu mergem pe cărare
Cu o mască de vânzare,
Căci a Domnului privire,
Vede-a noastră înșelare.

​Fiecare pas pe stradă,
Orice vorbă, orice gând,
Lumea-ar trebui să vadă
Că-l avem pe El oricând.

​Nu prin școală, nici prin slavă,
Mergem spre locașul sfânt,
Ci prin viața fără pleavă,
Ce-o trăim pe-acest pământ.

​Să fim sfinți cu fapta-ntreagă,
Nu creștini doar de decor,
Dragostea de El ne leagă,
Și cu El este ușor.
Amin