Ai avut milă de mine!

Când m-ai găsit pe-a mea cărare
Cu palma găurită, m-ai atins
Aveam atâtea lacrimi de durere
Eram bolnavă și cu părul nins

Și m-am cârcit de greutatea
Poverilor adânc săpate
În trupul meu și-a mea ființă
Ca niște lanțuri înnodate

M-am resemnat crezând că Tu
De mine Doamne, ai uitat
Dar. . nu... Căci Tu erai cu mine
Și-n toate, toate. . m-ai lăsat. .

Ai vrut să gust amarul lumii
Și-a ei mocirlă îmbâcsită
Să văd când îmi apare în cale
Iubirea Ta neprețuită

Ai vrut să văd și Valea morții
Și întunericul din ea
Să văd mai bine strălucirea
Și binecuvântarea Ta

Să beau păcatul ca pe apă
Și din nelegiuire să-mă-nfrupt
Să văd că fără Tine Doamne
În veci de veci aș fi pierdut

Le văd pe toate, și m-aplec
Stau mută-n rugăciune
Eu n-am cuvinte să Îti mulțumesc
Că ai avut milă de mine. Amin!