Pe ţărmul Galileei părăsite
Plâng mrejele spre valul nopţii reci,
Plâng inimile noastre pustiite:
Isuse, de ce pleci?

S-ar stinge iar lumina pe pământ
Şi-ntunecimi ar năvăli şuvoi;
Tu ne-ai adus tot cerul într-un cânt:
De ce să pleci?
Rămâi, rămâi cu noi.

Deasupra noastră nori de întrebări,
Răscruci de suflet strigă pentru veci
Şi freamătă neliniştite zări:
De ce, de ce să pleci?

La Ghetsemani, la sfintele dureri
Cu mult mai trişti ne-ntoarcem înapoi.
Vom tângui cu bunii palmieri:
De ce să pleci? Rămâi, rămâi cu noi.

Ne cheamă paşii Tăi să regăsim
Miresmele iubirii pe poteci;
Ne va fi dor mai mult decât trăim:
De ce, de ce să pleci?

Este târziu şi suntem prea străini,
Se simte-aproape ziua de apoi
Ca să ne-mparţi vecia de lumini,
Rămâi, Isuse bun, rămâi cu noi...