Cât ar fi de lungă
Iarna-nviforată,
Zorii primăverii
De la Tatăl Îndurării
Tot răsar odată
Și zăpada se topește toată.

Plata înfrânării
Cât o să-ntârzie,
Crede-o și așteaptă!
Mergi pe calea dreaptă!
Sigur, sigur o să vie,
Pe cei sfinți ca să-i mângâie.

Ține-ți câinele cu foame,
Dacă vrei să-l ai la casă,
Să-ți păzească adăpostul.
Însă vezi să nu-i dea altul
Coaja lui c-atunci te lasă,
Și-ai să-l vezi la altă casă.

Ține-ți fiul în a cinstei
Înfrânare totdeauna,
Dar ai grijă să nu-l fure
Fițele dinspre pădure:
Desfrânarea și minciuna
Seara când răsare luna.

Ține-ți inima-nfrânată
În a cinstei ascultare,
Dar ferește-o să nu cadă
Pe gunoaiele grămadă
Dincolo, în îngâmfare.
Deci rămâi în ascultare!
Amin.
(Duminică, 3 ianuarie 2021)