Ploaia cea rece

Nu vreau nimic de sub bolta Cerului, nimic ca să-mi strice țelul.
Chiar dacă ploaia cea rece, de vreme târzie,
Din vânt ce strigă, cu rouă în sunet de păsări,

Vestind o vreme de calm și de alin
Peste cel lovit de vreme și gând,
Să stai în picioare drepți, dar nu plângând,

Cu ochii deschiși spre cerul cu Sore senin, ieșit din norul ce-a fost în trecut,
Și glasuri din cerul plin de stele vii, Ca-ntr-un cor de îngeri cu fața senină!

Autorul: Robert Vincze