1. De ce este ură? De ce-i dezbinare?
De ce-s ne-nțelegeri prin adunare?
De ce nu-i iubire? De ce nu-i sfințire?
De ce, drag Isuse, nu suntem ca Tine?
De ce, necredința, de ce, nepăsarea
Cuprins-a poporul cu îngrijorarea?
De ce-i răutate, căci frate cu frate,
Trăiesc plini de ură, se dau chiar la moarte?

R: E timpul din urmă, sunt vremuri prea grele,
Vrăjmașul se luptă, pe mulți să-i înșele!
Creștini, sus privirea, căci vine răpirea,
Vegheați să nu pierdeți acum mântuirea!

2. De ce e cârtire și nemulțumire?
De ce este lipsă de neprihănire?
De ce suntem mândri, lipsiți de iubire,
De ce, drag Isuse, nu suntem ca Tine?
De ce sunt azi certuri și-atâtea partide,
Pe când noi pretindem c-avem un Părinte?
O, unde-i respectul și cinstea de Tată?
Și pacea din case, e-atât de uitată!

3. O rugă fierbinte, ‘nălțăm, azi, Părinte:
Ne leagă-n iubire prin tainele sfinte!
E vremea din urmă și vrem o trezire,
S-aprindă dorința de neprihănire.
Mai toarnă în vase, uleiul, puterea,
Să simtă poporul și azi mângâierea;
Cei plini de credință atunci vor fi gata,
Strigând cu putere: „Voi frați, Maranata!”