1. Stai și plângi ades pe cale
Și te-ntrebi cum poți s-o ții,
Grea e patima, păcatul care-n urmă te-a robit.

2. Și Satana-aduce gândul că tu nu mai ești iubit,
Nu mai ai iertarea sfântă și Domnul te-a părăsit.

3. Dar să știi, o, dragă frate, că El nu te-a părăsit,
Domnul te-a chemat pe nume, fiul Său tu ca să fii.

4. El te-mbracă cu putere și îți dă din nou curaj,
Gândul rău care îți vine, la o parte să-l poți da.

5. Nu te întrista, o, frate, calea nu-i mereu cu flori,
Uneori chiar și o floare are spinii mari ce dor.

6. Pe cărare nu-i doar soare, pe cărare sunt și nori,
Valuri, vânturi ce dărâmă nădejdea unui viitor.

7. Dar îți spun să ai credință, căci poți totul în Hristos!

8. Nu tu îți vei ține calea, tu asta să faci nu poți;
Este Unul ce te ține prin al Său har prețios,
Iar al Său Nume preasfânt este chiar Isus Hristos.