1. O jertfă pe altarul mulțumirii
Să fie lauda mea pentru Hristos,
Căci El mi-a dat speranța izbăvirii
Când nu eram decât un păcătos.
El mi-a iertat a morții condamnare
Prin jertfa Lui păcatul greu mi-a șters,
De n-ar fi El aș fi fără valoare,
Un fir de praf pierdut în Univers.

R1: /:Dintr-un pierdut în negura pustie,
Un fiu al casei Tatăl m-a făcut,
Mi-a dat un nume nou pentru vecie,
Prin Duhul Sfânt de pace m-a umplut! :/

2. Isus mi-a fost prieten când suspinul
În teascul vremii inima-mi zdrobea,
În ceasul când eram doar peregrinul
Ce ajutor la nimeni nu găsea.
El a aprins în mine încă-odată
Scânteia ce abia mai fumega,
N-a-ngăduit să-mi fie spulberată
Credința-n El, Isus, Speranța mea.

R2: /:Chiar dacă mulți viteji privesc spre mine
Și plini de ură mă batjocoresc,
Prin bucurii, ocară și rușine
Eu pe-Mpăratul Slavei Îl slujesc. :/