Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: ‘Iată ce zice Cel* ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: (Apoc. 2.12) 13 «Ştiu* unde** locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana. » Domnul Isus Cristos Însuși îl numește „Satana” pe Zeus(Jupiter), „regele zeilor” elenistici, căruia îi era dedicat templul din Pergam. Localitatea Pergam a fost cucerită de turcii otomani de la bizantini în secolul XIII. Când am luat examenul de admitere, la Facultatea de Medicină din București, la 18 ani, în 1985, părinții m-au recompensat cu o călătorie de 2 săptămâni, un pasaj prin 4 țări, atunci socialiste. : Polonia(R. P. P), Germania de Est(Democrată), Cehoslovacia(R. S. C) și Ungaria (R. P. U). În Berlinul de Est m-au impresionat: zidul celebru ce-l despărțea de orașul "capitalist"(și unde am ajuns accidental, fiind goniți de-acolo imediat de grăniceri), priveliștea din Turnul Televiziunii, dar, cel mai mult, Pergamon Museum. Acest templu elenistic refăcut, reconstituit sub cupola muzeului Pergamon, m-a entuziasmat inițial, până când am realizat faptul că nemții transportaseră coloanele bine conservate ale templului din Turcia în Germania, după ce ajutaseră acel stat la construcția căii ferate. Adică îi cam spoliaseră de comori arheologice. Dar, cu ce preț, cu ce efecte? Ulterior, după mulți ani, după „revoluție”, când am devenit creștină și am citit și recitit „Apocalipsa”, am înțeles că vizitasem exact „Scaunul de domnie al Satanei”sau vestigiile lui. Muzeul Pergamon (în germană Pergamonmuseum) este situat pe Insula Muzeelor din Berlin. Clădirea, a fost construită pe o perioadă de douăzeci de ani, din 1910 până în 1930. Muzeul Pergamon adăpostește clădiri monumentale precum Altarul Pergamon, Poarta Iștar din Babilon, Poarta Pieței din Milet reconstruită din ruinele găsite în Orientul Mijlociu. În secolul XIX au existat mulți arheologi germani, între care celebrul Muzeul e vizitat de peste 1 milion de turiști în fiecare an(printre ei și subsemnata, în vara lui 1985) ceea ce-l face să fie cel mai vizitat muzeu din Germania (2007), find și printre cele mai mari muzee din această țară. Colecția de antichități a fost inițiată de prinții electori, sau Kurfürsten de Brandenburg, care au adunat obiecte din antichitate; la baza ei se află o colecție achiziționată de un arheolog roman în 1698. Ea a devenit accesibilă (în parte) publicului în 1830, când a fost deschis Altes Museum. Colecția a fost extinsă foarte mult cu obiectele descoperite în urma săpăturilor din Olympia, Samos, Pergam, Milet, Priene, Magnesia, Cipru și Didyma. Dar, în anul 1848 a fost publicat Manifestul Partidului Comunist, redactat de către Marx și Engels. În același an au izbucnit în mai toate țările europene revoluțiile de la 1848. Origine Altarul Pergamon a fost descoperit de către arheologul german Carl Humann, în 1878, fiind dezgropat cu ocazia lucrărilor de construcție ale unui drum în Turcia. Să nu uităm că exista încă acolo Imperiul Otoman, numit „omul bolnav”în diplomația europeană, iar în același an, Principatele Române Unite s-au eliberat de jugul turcesc în urma războiului din 1877-1878. Humann, acest inginer și arheolog german a condus săpăturile, dar a și coordonat transportul fragmentelor monumentale la Berlin, unde a fost ulterior reconstruit în cadrul Pergamon Museum-ului. Altarul a fost evaluat ca una dintre cele mai mari opere de artă arhitecturală și sculpturală, bine conservată, a antichității elenistice. În această perioadă(1878-1914), numită, datorită aparenței ei pașnice „la belle epoque”, a apărut teologia liberală germană, care punea la îndoială toate minunile din Scriptură, de la creația lumii în șase zile, până la nașterea din Fecioară a Domnului Isus Cristos și chiar Învierea Lui biruitoare. În 20 aprilie 1889 s-a născut Adolf Hitler și a crescut apoi, fiind „educat” catolic de către tatăl său abuziv în Braunau am Inn, un mic oraș din Austria, situat la granița cu Germania. Braunau am Inn se află la o distanță de aproximativ 600-700 de kilometri sud de Berlin, unde Hitler și-a scris celebra broșură „Mein kampf”. Odată cu deschiderea Kaiser-Friedrich-Museum pe Insula Muzeelor (astăzi Bodemuseum) în 1904, era evident că edificiul nu era suficient de mare pentru a găzdui toate obiectele de artă și comorile arheologice care erau excavate sub supravegherea germană. Săpături erau în curs de desfășurare în zonele localităților antice Babilon, Uruk, Assur, Milet, Priene și în Egiptul Antic, iar obiectele descoperite în aceste locuri nu puteau fi expuse în mod corespunzător în cadrul sistemului muzeal german existent. Wilhelm von Bode, director al Kaiser-Friedrich-Muzeu, a inițiat planurile de construcție ale unei clădiri noi a muzeului în apropiere pentru a adăposti obiectele vechi de arhitectură, obiectele de artă din Germania din perioada post-antichitate și obiectele de artă islamică și din Orientul Mijlociu. Clădirea a fost finalizată și inaugurată în 1930, înainte de celebrele alegeri democratice din 1933, când poporul german a votat într-o majoritate covârșitoare pe Adolf Hitler. Muzeul Pergamon a fost grav avariat în timpul atacurilor aeriene asupra Berlinului de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Multe dintre obiectele expuse au fost depozitate în locuri sigure, iar unele dintre cele mai mari exponate au fost zidite pentru protecție. În 1945 Armata Roșie a adunat toate obiectele din muzeu fie ca pradă de război, fie, aparent, pentru a le salva de numeroasele jafuri și incendii ce aveau loc pe atunci la Berlin. Abia în 1958 majoritatea obiectelor confiscate de ruși au revenit în Germania de Est. Intre 1945-1958 Europa de Est a fost sub cizma sovietică, inclusiv biata noastră România. Returnarea altarului din Pergam de la Moscova la Berlinul de Est a fost cam în anul 1958, în aceeași perioadă în care s-a retras „glorioasa armată roșie” din România. Părți semnificative din colecție au rămas în Rusia. Unele dintre ele sunt în prezent depozitate în Muzeul Pușkin din Moscova și la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg. Returnarea acestor elemente a fost stabilită printr-un tratat încheiat între Germania și Rusia, dar, din iunie 2003, este blocată de legea rusă a restituirii. Această colecție a fost împărțită între Muzeul Pergamon și Muzeul Atlas. Totuși, concluzia acestui eseu istoric este că „demonizarea” temporară a unor popoare poate fi asociată cu deținerea „Scaunului de domnie al Satanei” sau a Altarului din Pergam, un număr de ani. Și, ce putem să mai comentăm despre faptul că bravul popor german sau statul Germania împreună cu Franța au fondat Uniunea Europeană? Deci, creștinii ce trăiesc în Germania, mai ales în Berlin, stau chiar unde „locuiește Satana”. Inclusiv românii emigranți, precum familia Furdui, cărora li s-au „confiscat” șapte copii de către statul german, prin instituția de „protecție” a copiilor și a tinerilor.