Împăratul nostru este viu!

                                         Faptele Apostolilor 1:3

            „După patima Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu.”

            Lumea aceasta este organizată după principii omenești, cu stăpâniri și stăpânitori mai mult sau mai puțin interesați de soarta oamenilor. Cei mai mulți sunt interesați de poziția pe care o ocupă și de bunăstarea lor.

           Există însă o diferență mare între împărățiile lumii și Împărăția cerurilor, unde Împărat este Însuși Dumnezeu și unde ne-a pregătit și nouă parte la moștenire.

          Pe pământ sunt împărați, conducători supremi, care mor pentru că sunt limitați în timp și spațiu, și în locul lor vin alții, mai buni sau mai răi. Așa era și în vremea Vechiului Testament; erau regi care stăpâneau peste popor, după cum Îl slujeau pe Dumnezeul cerului și al pământului.

            Unii stăpâneau o vreme mai lungă, alții chiar foarte scurtă, apoi mureau și le urmau la tron succesorii: unii erau împărați buni care făceau voia lui Dumnezeu și alții erau răi pentru că desființau închinarea plăcută înaintea Dumnezeului adevărat.

          Noi însă avem un Împărat deosebit de toți împărații lumii. Lui Îi datorăm viața, urmăm sfaturile și împlinim legile Sale, nu de frică, nici din obligație, ci din dragoste. Este mare diferență între a sluji pentru că ți se impune și a sluji pentru că îți place să faci lucrul acesta din dragoste.

            Împăratul nostru este Isus Cristos care a fost omorât ca Fiu al omului, (Matei 20:18: „Iată că ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte”), a fost îngropat și piatra de la gura mormântului a fost pecetluită ca nu cumva „să-L fure” ucenicii și să spună că a înviat. Puterile întunericului s-au bucurat pentru foarte puțină vreme, crezând că Isus, Regele regilor, a fost învins și planul de mântuire a lui Dumnezeu a fost zădărnicit.

          Însă, surpriză mare. A treia zi, după Scriptură, Isus, Împăratul nostru a înviat, a părăsit mormântul, S-a arătat multor martori timp de patruzeci de zile, apoi S-a urcat la cer din mijlocul altor cinci sute de martori, și nu are urmaș la Tron, ci El însuși este Rege pentru veșnicie.

            Acesta este unul din motivele pentru care sărbătoarea Paștelui, a Învierii, așa cum este cunoscută, nu este un prilej de întristare și este un motiv pentru a fi deznădăjduiți, ci este sărbătoarea bucuriei. Isaia 25:9: „…Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim, și să ne bucurăm de mântuirea Lui!”

          Evanghelia Domnului Isus Cristos, Vestea bună a mântuirii, a fost împlinită în moartea, învierea, înălțarea Împăratului la cer și în propovăduirea Împărăției cerești.

            Ca o pecete a lucrării Sale pe pământ, Mântuitorul a murit pentru păcatele noastre, după Scriptură, a fost îngropat și a treia zi a înviat prin puterea lui Dumnezeu.

            Timp de patruzeci de zile după ce a înviat, înainte de a Se fi înălțat la cer, Domnul Isus S-a arătat ucenicilor pe care îi alesese, în multe rânduri, ca o dovadă a faptului că este El în Persoană și nu o nălucă. Ucenicii au putut să Îl atingă, să-I vadă rănile lăsate de piroane, să mănânce împreună cu El.

            În toate aceste întâlniri le-a „deschis ochii” ca să priceapă ce le spusese înainte de Patimile Sale și ei nu înțeleseseră, cum trebuia să moară și a treia zi să învieze, și i-a învățat despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu.

            Chiar dacă Împăratul nostru, Domnul Isus Cristos, a trebuit să fie junghiat ca un Miel și adus pe Altar ca jertfă pentru păcatele noastre, El nu a fost învins de puterile întunericului, ci a înviat a treia zi după Scriptură, călcând biruitor peste puterea întunericului și peste boldul morții.

            După patruzeci de zile de la înviere, El S-a urcat la cer, S-a așezat la dreapta Tatălui, pe Tronul slavei, și conduce universul întreg. Evrei 10:12: „El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu.”

            Isus Cristos este Împăratul din veșnicie, puternic, adevărat; El cheamă stelele pe nume, poruncește norilor să plouă pe pământ și soarelui să răsară. Acesta este Regele nostru, viu în vecii vecilor!

            În El avem viața, prin sângele Lui suntem spălați de orișice păcat, și în rănile Lui putem fi vindecați de orice boală a sufletului, a duhului și a trupului nostru.

            Însuși Dumnezeu Tatăl se bucură de biruința Fiului Său și ne cheamă la ascultare de El: Isus este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultați.

            Sărbătoarea Învierii Domnului este umbrită de evenimentele care se petrec astăzi în lume: lupte de clasă, războaie între popoare, legi împotriva Scripturii și împotriva creștinismului, dispreț față de Dumnezeu Creatorul.

            Toate acestea și multe alte grozăvii care se petrec în lume arată faptul că răpirea Bisericii se apropie de împlinire, după făgăduința pe care ne-a făcut-o Însuși Împăratul și Mântuitorul nostru. De aceea noi ne bucurăm în nădejdea împlinirii promisiunii că vine în curând să ne ia la El acasă.

            Ioan 14:1-3 „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu, și aveți credință în Mine.

            În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.

            Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.”

           Împăratul nostru este în slava cerului, șade la dreapta Tatălui, mijlocește pentru noi și controlează biruitor toate lucrurile și toate Îi sunt supuse Lui.