Din cele mai adânci tenebre, în care moartea L-a cuprins,
S-a ridicat Biruitorul, Isus Hristos de neînvins.
Şi s-a cutremurat pământul de glasul Lui cutezător,
Când despicatu-s-a mormântul, şi El ieşi triumfător.

Demonicele căpetenii din vadul rece de șurlău,
N-au fost în stare să înnoade un singur lanţ în jurul Său.
Când moartea se credea stăpână, tărâmul i-a fost invadat,
La ultima ei lovitură, Hristos din morţi a înviat!

Ca să nu vadă putrezirea, a treia zi, cum a fost scris,
Hristos Şi-a luat cu Sine prada de suflete spre Paradis,
Și din adâncul cel mai mare, pe toţi Hristos i-a ridicat,
Până la Tronul Lui de slavă, când din mormânt a înviat!

S-au risipit în vânt ca pleava cohortele de inamici,
S-a năruit tot planul mârşav al otrăviţilor vlădici.
Căci n-a fost piatră să oprească pe Voievodul cel viteaz,
Şi nici peceţi sau gărzi romane să-I pună-n cale vreun zăgaz.

Aşa cum a grăit Scriptura, chiar Dumnezeu Atotstăpân,
L-a scos pe Fiul din morminte, a spart Şeolul cel bătrân.
Și-ntr-un alai întins în zare de sfinţi ce s-au aliniat,
Din cele mai adânci tenebre, Hristos din morţi a înviat!