Hristos a înviat! E primăvară...
Din nou erupe viaţa în tulpini,
Se sparg vlăstarii năuciţi de soare,
Se înfierbântă ouăle-n cuibare
Şi prind să curgă sevele-n arini.

În ziua mare soarele-i fierbinte,
Văzduhul creşte-n cântec de cintezi,
Ies la iveală florile strivite,
Iar mucegaiul nopţii otrăvite
S-a exilat în scorburi cu hurezi.

Hristos a înviat! Şi nu-i tăgadă...
Fiinţe rebegite de păcat
Cu masca morţii-ntipărită-n faţă
Când cred în El și-n taina Lui măreaţă
Cu El în rând din moarte s-au sculat.

E zarvă mare, se încruntă spinii.
Soborul vrea să-L ţină ferecat
Pe Cel slăvit, pe Prinţul Tinereţii
Şi-ar vrea s-oprească sevele vieţii
Şi-n cei pe care i-a răscumpărat.

Dar El e viu și moartea se resfiră.
Rămâne dricul lumii ruginit...
Se scoală morții valuri din morminte,
Fiinţe noi în albele veşminte,
Lumina nouă vine-n asfinţit.

Va bate vânt înnoitor sub soare
Şi va zburătăci din câmp scaieţii,
Pe solul nou, al învierii Soare,
Isus Slăvitul vine-n sărbătoare
Și vom gusta cu toţi din pomul vieţii.