Mormântul rece e deschis, și piatra e plecată,
Lumina sfântă a țâșnit, pe lumea vinovată.

Iisus Hristos a înviat, din moartea cea amară,
Ca pomul alb ce a înflorit, în prag de primăvară.

Se duc în zori, mergând încet, femei cu mir în mână,
Să vadă locul unde-a stat, a vieții vii fântână.

Dar înger alb, pe piatra grea, le spune cu blândețe:
„Hristos e viu, nu mai purtați, în suflete tristețe!”

Vedeți și locul ce-a rămas, în peștera pustie,
S-a terminat al morții chin, e timp de bucurie!

Veniți, popoare, să primiți lumina de la viață,
Păcatul lumi-a fost spălat, în sfânta dimineață.

Oștirile de heruvimi, în slavă se adună,
Iar moartea, sub piciorul Lui, e umbră în țărână.

Biserica îmbracă azi, veșmânt de sărbătoare,
Căci Domnul păcii a adus, prin sânge sfânt... iertare.

Răsună mii de glasuri vii, în cor de sărbătoare,
Căci viața a învins atunci, prin marea Sa-ndurare.

Lăsați deoparte orice griji, și ura, și suspinul,
Hristos ne-a dat prin jertfa Sa, și raiul, și seninul.

​Să mergem toți, cu gând curat, spre sfânta-Mpărtășire,
Cântând cu drag aceluia viu, ce-i Rege-n veșnicie.

O lume-ntreagă-i dă onor, și-n fața Lui se-nchină,
Hristos din morți a înviat, să fim astăzi lumină.

Să ducem vestea tuturor, prin sate și prin lume,
Căci Cel ce-a fost pe cruce pus, ne-a dat și nouă-un nume.

Să fim și noi ca niște torți, în noaptea de păcate,
Purtând în inimi doar iubiri, trăind după dreptate.

Să fim cu toții martori vii, ai sfintei Sale fapte,
În urmă să rămână tot, a morții neagră noapte.

Hristos a înviat din morți, cu slavă și mărire,
Iar noi avem de-acum în El, eterna moștenire.
Amin