— Este o problemă. Una din găuri, are 8 mm. La o inimioară atât de mică, unde este presiune și totul se mișcă... Ceea ce e de făcut, e o operație în care să se taie coastele, se intră acolo și se coase. Dar pentru asta, fetița va trebui să mai crească.
Când am ieșit de acolo, îmi spune soția:
— Eu nu mai pot.
Am întrebat-o:
— Când e următorul consult la care trebuie să mergem?
— Peste trei săptămâni.
Atunci parcă m-a fulgerat și am spus:
— Daniel prorocul din Biblie, 21 de zile a postit și a căpătat răspuns. Soția mea, intrăm și noi 21 de zile în post? Că Daniel așa a căpătat răspuns. Că dacă nu, are să ne pară rău, că am putut face ceva și nu am făcut.
După 21 de zile, duminica, a fost binecuvântarea fetiței în casa de rugăciune, iar a doua zi era termenul la cardiologie. Au verificat-o pe ecograf și șefa de secție s-a întors spre noi și a spus:
— Vedeți gaura?
Ne-a arătat gaura pe monitor.
— Dar vedeți pata asta albă? A început să crească carnea. Sunt trei mm de carne nouă care s-a depus. Din punct de vedere medical nu se poate să crească carne acolo. Nu pot să îmi explic.
Noi știam că era Domnul la lucru. În scrisoare a scris închidere spontană.
— O să crească carne, dar inima e în bătaie, iar carnea aceea este un petec care se mișcă continuu, – a mai spus ea neîncrezătoare.
Asta se vedea și pe monitor.
— Ca să se lipească carnea care crește pe partea cealaltă a găurii, trebuie să se oprească inima din bătăi. Altfel nu se poate. Dar pentru început, poate fi o speranță...
Am întrebat dacă putem merge în România, așa cum ne doream și a fost de părere că am putea.
— Când vă întoarceți să veniți la consult.
Când ne-am întors, pe 22 iunie, la slujba de seară, am zis:
— Fraților, astăzi se împlinesc trei luni de zile de la ultimul consult și eu am credință că Dumnezeu azi o vindecă.
S-a făcut o rugăciune pe care am considerat-o prea liniștită, după cum ne-am fi dorit-o noi, dar s-a sfârșit și am plecat acasă. Am mers din nou la medici și când i-a făcut ecograful, au zis:
— Gaura e complet închisă. Nu mai are nimica. Acei opt mm s-au închis de tot.
Și noi am spus cu voce tare, în românește;
— Slavă Domnului!