1. Acum aurora revărsatu-sa,
Soarele măreț s-a ivit,
Iar razele lui luminează pe munți
Și culmile le-a aurit.
Da-n văi încă-i mare întunericul,
Prin peșteri domnește noapte,
O, vai de sărmani aici locuitori,
La ei rază nu străbate.

2. Să mergem în locurile acestea
Și să le strigăm lor din grai:
„Sculați-vă din somnul vostru adânc,
De frig veți muri aicea!
Ieșiți grabnic, afară e timp frumos
Unde razele strălucesc,
Inimile voastre reci s-or vindeca,
Sufletele vi se-ncălzesc.”

3. Veniți, că iubirea vă cheamă, veniți,
Voi ce fericire n-aveți,
La El să priviți, vestea s-o auziți,
La vestitorii ce vorbesc?
Cristos a murit pentru noi, din păcat
Sfânt sângele Lui ne spală.
Acuma prin El ale voastre inimi
Odihnă și pace află.

I: Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 221