La Paştele acela,
Când ura L-a urcat pe Golgota
Şi moartea s-a grăbit să-L îmbrăţişeze,
Dragostea n-a mai încăput
În locuinţele sumbre.
S-au prăbuşit zidurile
Și El a înviat!
Cum era să ne lase singuri?

Apoi s-a trezit întreaga lume,
Când Maria Magdalena
A strigat:
- Rabuni! ...

Şi de atunci, moartea nu mai poate birui
Pe cei îndrăgostiți de Golgota!