Rugăciunea mea Isuse, vreau s-ajungă pân-la Tine,
Șoapta nopții ca să tacă, când se-așează lângă mine.

Vreau suspinul să ajungă, după norii ce-au întins,
Teama lor în a mea cale, ca să fiu eu un învins.

Dar prin harul Tău, Isuse, vreau să urc mai sus de stele,
Să nu cad sub grea povară, dus de gânduri rele.

Să-mi ridic privirea iarăși, către cerul Tău senin,
Și să simt cum pacea sfântă, se revarsă pe deplin.

Nu lăsa ca îndoiala, să-mi cuprindă iar ființa,
Când în fața mea pe cale, stă mereu doar biruința.

Ci aprinde-n mine Doamne, focul dragostei curate,
Să Te caut fără teamă, dincolo de nopți și șoapte.

Când tăcerea mă apasă, și nu știu încotro merg,
Fii Tu glasul ce mă strigă, doar spre Tine să alerg.

Căci doar Tu ești mângâiere, doar Tu știi al meu suspin,
Cu prezența Ta, Isuse, mă desfăț și mă alin’.

Când ispita mă-nconjoară și mă cheamă în tăcere,
Fă-mă, Doamne să Te caut, ca să am mereu putere.

Să nu plec privirea-n lume, nici spre lucruri trecătoare,
Ci să-mi țin nădejdea vie, în a Ta eliberare.

Iar în fiecare clipă, fie noapte, fie zi,
Lasă harul Tău, Isuse, peste mine a domni.

Rugăciunea mea Isuse, să se-nalțe neîncetat,
Și să simt că-n orice vreme, sunt de Tine ascultat.

Și-n lumina Ta, Isuse, vreau să-mi aflu veșnicia,
Unde nu mai este teamă, nici durere, nici pustia.

Rugăciunea mea, o Doamne, va rămâne-n veci aprinsă,
Căci prin harul Tău, Isuse, viața... nu îmi este stinsă.
Amin