Frământat de chinuri grele
Către Tatăl ai strigat,
Până când sudoarea frunții
În sânge s-a transformat.

Din grădina rugăciunii
Te-au luat și Te-au legat.
Ai ajuns în fața curții,
Condamnat chiar de Pilat.

El susține cu tărie
Că ești fără de păcat,
Dar preoții, cu mânie,
Norodul a-ntărâtat

Să îl ceară pe Baraba,
Un tâlhar nelegiuit,
Și-i înduplecă cu vorba –
Mulțimea a biruit.

Iar pe Tine, Domn al păcii,
Te-au bătut, crucificat,
Țintuit pe lemnul crucii,
Viața pentru noi Ți-ai dat.

Un tâlhar, murind alături,
Vina și-a recunoscut,
Dezlegându-se de lanțuri
Care îl țineau înfrânt.

Înălțându-și vocea gravă,
Cu glas stins el a șoptit:
„Doamne, când vei fi în slavă,
Dă-mi ce Tu ai pregătit.”

Plin de dragoste și pace
Domnul îi spune cu grai
Tâlharului de pe cruce:
„Azi vei fi cu Mine-n rai.”

Cu privirea înspre ceruri,
Tatălui I-a spus smerit:
„Eli, Lama Sabactani?
Pentru ce M-ai părăsit?”

Însă-n clipe de durere,
Domnul Isus a găsit
Putere ca să se roage
Pentru cin’ L-a prigonit.

Așa, după cum se știe,
Glasul urii a învins:
Mielul cel din veșnicie
Pe cruce a fost întins.

A urcat cu greu calvarul
Cu al meu păcat murdar.
Jertfa Lui aduce harul,
Viață veșnică în dar.

Pentru mine, pentru tine,
Pentru orice muritor
Care sincer la El vine,
Ca să-I fie Salvator.

Să nu te cuprindă somnul
Urcând azi calvarul tău;
Ducând crucea ca și Domnul,
Ai s-ajungi în raiul Său.

Ca să poți goli paharul,
Dumnezeu te întărește.
Să urci Golgota, calvarul –
Îți dă pace, te iubește!