Mă aplec pe genunchi... Domnul meu, Dumnezeu
Este timpul prea lung de când n-am mai vorbit,
N-am închis cămăruţa să rămân doar cu Tine
Să-Ţi spun tot ce mă doare... să-Ţi spun ce m-a zdrobit...
Vino Doamne, Te chem... port în suflet povara
De suspin şi regrete... de tăceri ce-au durut...
Am nevoie de Tine să mă strângi iar la piept
Ca-n iubirea dintâi ce odată-am avut...
Ai venit... simt în piept pacea Ta ce-nfloreşte
Şi în suflet simt dorul cum încet se alină
Căci prezenţa Ta, Doamne e ca râul ce curge
Şi aduce în viaţă fericirea deplină...
Cât de mult a trecut de când n-am mai vorbit
Şi la cruce n-am stat să Îţi cer îndurare
Ţi-am cerut multe lucruri... Ţi-am cerut sănătate
Dar uitat-am să-Ţi cer har divin şi iertare!
Azi mă-ntorc către Tine... Domnul meu, Dumnezeu
Mai priveşte spre mine căci povara m-apasă
Am nevoie din nou glasul Tău să aud
Să-mi mai spui că mă ierţi şi să-mi spui că Îţi pasă!
Timpu-n goană-a trecut... este noapte târzie
Eu mai stau pe genunchi să Te laud să-Ţi cânt...
Părtăşia cu Tine m-a umplut de putere
Pentru calea ce-o am de umblat pe pământ...

Vulcan-03-04-2026
Mary